Un scriitor melancolic.. Un produs Blogger.
RSS

O eternitate poate trece cat ai clipi. Azi spui ca timpul e nelimitat, iar maine toata eternitatea pe care ti-o doreai cand erai un copilandru se sfarsea asmenea unui fulg cristalin intr-o zi torida de vara, dar ele apar si iar apar.

Viata printre cioburile din ramurile albastrui-verzui.

Kilograme in plus + piele crapata de mica (vergeturi)

Imi urasc trupul (si sunt doar eu de vina... recunosc... cu greu, dar o fac) si, fiindca mereu ma dau batuta (nu intotdeauna, doar ca las "zgarda" mai moale)! M-am ingrasat, indesat, cu sase kilograme si nu ma mai incap hainele! Am avut un vis tare ciudat legat de asta si care a putut sa ma motiveze pentru ca in acel vis plangeam si ii intelegeam, adica, intelegeam durerea, o simteam!... Eu, cu A.M.P (oamana aia e schiloada, dar are putina purtica si vrea sa scape de ea *dat ochii peste cap*) vrem sa tinem (din nou) cura de slabire (asa ma incurajeaza ca sa nu dau inapoi, ca daca n-o sa mai manance dulciuri langa mine n-o sa mai poftesc ca o jigodie de caine) si etc. Ce palpitant! ^^

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 ganditori:

Trimiteți un comentariu