Eram eu, ea si cu tatal ei in masina si ne intorceam acasa, adica la ea, ca eu de la ea plecam la mine acasa. Iar pe atunci il aveam pe... Rex (cainele meu pe care tot ii uitam rasa) sau eram cu matusa ei? Sau... nu conteaza. Cert era ca eram trei in masina (stiu ca un loc era liber, noi, eu cu A.M.P pe bangheta din spate). Si am inceput sa vorbim despre cainele meu si eu tot incercam sa le spun ce rasa e, dar nu mi-o aduceam aminte, imi statea pe limba dar chiar nu mi-o mai aminteam. Stiu ca era ceva parca cu "b" spun eu si la A.M.P cica: Birmanez! Si matusa ei parca: Aia e rasa de caine si incepuse sa rada A.M.P si face ea: Stiam! Stiam! si apoi o intreb eu peste cateva minute: Chiar stiai ca e rasa de pisica? si ea de acolo: Nup! Si atunci ne apuca rasu'. Si acum chiar am uitat ce rasa e. Bietul catel. Tocmai pe mine m-a gasit ca stapan (adica frati'miu care l-a prins impreuna cu sor'sa pe o strada). Si daca tot imi aduc aminte cred ca era ceva... ceva... Gata! Dupa ce m-am gandit la breaza (ce amintiri am acolo... prima mea dragoste, adica a doua, ca prima a fost boul de M. pe care l-am parat lui ma'sa acum cateva saptamani ca mi-a dat cu pumnu' in burta si eu i-am julit mana in usa, tradint-o din greseala si din nervi mai mult intentionat, fara sa judec) este... este! Daaa! Asa e! Ati ghicit! Labradooor! *laughs* *dar mult mi-a mai luat* *laugh*
Viata printre cioburile din ramurile albastrui-verzui.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)







0 ganditori:
Trimiteți un comentariu