Cred dar n-o fac...

Cred dar nu cred in Dumnezeu. Cred dar nu cred in acel sentiment mediocru dupa care tinarii umbla ca orbii dupa el. Cred dar nu cred in reincarnare, insemnand ca judecata de apoi nu exista. Cred dar nu cred ca totul are un sfarsit. As putea spune ca cred dar nu cred intr-un lucru nu doar pentru ca nu-l vad, simt, privesc, ci doar pentru ca inca nimeni nu mi-a dovedit in fata ca acel lucru, persoana, obiect exista cu adevarat. Dovezi! Vreau dovezi! Dati-mi dovezi ca sa va cred! Se spune ca Dumnezeu a creat lumea dar sunt atatea intrebari de pe urma lui. Cine l-a creat, nu tatal lui, cine l-a creat si pe el? Unde a locuit Dumnezeu? Cine a vrut ca el sa fie Dumnezeu? Cine a vrut sa fie milos? Cine? Ce este el cu adevarat? Nu mantuitorul nostru ce ne-a creat cu propiile lui maini si ne considera egali. Nu el, persoana despre care se vorbeste ca a creat iadul si l-a alungat acolo pe Lucifer, un inger cazut ce s-a razvratit asupra lui - puterea. Nu el! Atunci cine? De ce atatea intrebari fara raspuns?! Sau au un raspuns? Si asta e o intrebare fara raspuns?! Da, da este. Dar de unde stiu eu? Oare chiar este o intrebare fara raspund? De ce trebuie ca intotdeauna sa ma contrazic. Sa spun ca am si n-am dreptate!? De ce?! Spuneti-mi! Sau mai bine nu. Lasa-ti. O sa aflu peste cinzeci-saisezi de ani cand trupul in cosciug de va afla.