Timpul nu sta in loc

Oricat mi-as dori timpul e crud si trece, trece, fara sa-i pese ca distrug lumi ireale create de imaginatia copiilor de pretutindeni. Nu. Nu-i pasa. Dar de ce noua ne pasa daca trece sau nu? De ce?
Parca ieri eram intre agonie si cu un pas intr-o prapastie a dureri si am zis "Timpul o sa treaca greu neavandut-o pe mama langa mine!" Ce MINCIUNA. Au trecut trei ani! Trei ani! Trei ani in care tata venea acasa beat, ne (pe mine, fratimiu si de cand s-a mutat sormea la noi si pe ea - ca inainte, cand era toata familia), in care am vazut cum e lumea, in care am vrut sa calatoresc si sa fac poze, sa pictez protretele prietenilor si sa le car cu mine in pamant, in care am ignorat prietenii, lenevit, respins prietenii, ras, incercand sa merg mai departe, si tot cu moartea ei am intalinit-o pe A.M.P! Care, desigur si logic, mi-a schimbat viata. Si acum imi aduc aminte cand am fugit de acasa plangand, nemaisuportand sa ma faca tata de la curva la un cacat, un nimic... stiu ca ma privea ingrijorata vazandu-mi ochii inlacrimati si cum incercam sa nu-mi las muci sa "cada", neavand o patista sau ceva cu care sa-mi sterg nasul. Cu ea am descoperit alte genuri de muzica, ma facea sa rad, ma strangea in brate si-mi spunea ca totul va fi bine, avea grija sa invat si sa-mi fac temele, avea grija sa ma ia oriunde se ducea stiind ca eu nu prea avem prieteni la scoala si eram cam retrasa. Iar acum... are grija sa ma tina de mana cand trecem strada pentru ca stie ca eu sunt nazdravana si fug in fata lor, are grija sa ma bata la cap sa-mi fac temele, sa-mi explice unde nu inteleg, sa-mi invat, sa ma ajute la teste prind vesnicul copiat, sa-mi ia apararea, sa fac sport, sa ma ajute cu programele pe calculator eu fiind nu asa de experimentata ca ea... cu ea am descoperit alte sentimente: iubirea, gelozia, puterea de a merge mai departe... Ea era acolo ca sa-mi zica sa continui, sa nu ma opresc, sa continui chiar daca totul se sfarseste... Ea era acolo ca sa ma incurajeze, sa-mi zambeasca si sa-mi spuna ca e bine ceea ce fac. Ea m-a lasat sa iau decizi si a fost mereu acolo. Oriunde eram eu dadeam si de ea. Cand ne certam daca nu intram pe messenger ma  suna, daca nu-i raspundeam, venea la mine acasa si  nu m-ai pleca pana nu imi cerea scuze. Cu ea am descoperit multe... Am trait fantezii, am trait in lumile noastre, incercam sa imitam pe cineva si multe altele... mi-ar lua ani sa povestesc tot ceea facut pentru mine, tot ceea ce am facut pentru ea... Ani... ani...