Un scriitor melancolic.. Un produs Blogger.
RSS

O eternitate poate trece cat ai clipi. Azi spui ca timpul e nelimitat, iar maine toata eternitatea pe care ti-o doreai cand erai un copilandru se sfarsea asmenea unui fulg cristalin intr-o zi torida de vara, dar ele apar si iar apar.

Viata printre cioburile din ramurile albastrui-verzui.

Moartea, viitorul, prezentul si trecutul

Moartea ma pandeste la fiecare colt, asteptand sa cad intr-o groapa din propia-mi prostie si sa ma inchida inecandu-ma in otrava inimii ce o port de ani si ani. Dar de ce sa nu scap de otrava aceasta? De ce sa nu las trecutul ce ma macina in urma? "Uita trecutul, traieste prezentul si gandeste-te la viitor." Ce bine a zis asta un prieten. Dar nu vreau sa uit trecutul. Sunt acea fiinta ce traieste in trecut, ce nu vrea ca totul sa evolueze, ca ceva sa se schimbe, ca totul sa mearga inainte. Nu vrea... dar se pare ca prezentul devine trecutul, iar viitorul prezentul, pe cand trecutul il poti numi "prezent" cand l-a el te gandesti acum si numai acum pentru ca mine ti se va parea ca e trecutul in care te gandeai la viitorul in care esti si il parcurgi si sa te trezesti ca si acela devine trecutul, iar apoi numai stii care e trecutul la care te refereai cand aveam noua, zece sau chiar unsprazece ani. The End - o mare banalitate incurcata, by me, Sandu Andreea.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 ganditori:

Trimiteți un comentariu