Doar un om... / Only one man...

[English version]


Only one man ...

Disappointment, fear, sadness, anger, hatred, joy, shyness, feelings are just related to a mere mortal who dreams impossible, unreal things that can touch it with your fingers above the planets, I hope I can fly forever, they can snatch thread that binds two people as the blade of grass.

An outline of expectations, with shining eyes full of desire, with their hands and feet using only the goals, with half a brain drain that do not use.

Let go the burden of others, to blame others for mistakes made by yourself, you do not take responsibility for the acts already made, to believe in the word "You have a future" that is said too often these days and is already becoming excess effect.
A man who believes in honor, happiness, freedom, friendship and trust can often thought about what it really means.

When you keep the last ounce of dignity in a noble or less noble.

A feeling for the moment is fleeting as beauty. Happiness is that elixir that we all once had on the lips, we enjoy it, savor it, but he never understand why some of us turns our hearts.

When you no longer depend on others and yourself in the hands of his fate. When you no longer need others to you, finally lead to good things you've promised. When you are no longer leash but another until you master your own way someone will beat you and you do not you like to be allowed here.

That thing that we use to go crazy not alone. A friend to talk and often they share secrets, talk about new things or things they have in common. A friend does not last long, as you can play on your fingers, what is the interest to get what he wants or what not, what you will say in one day, "Goodbye!" Without them being cared for feelings, memories and perhaps those concerned with words ... "I love you."

When you rely on one person and confess everything and always knowing that he or she will lock his mouth sealed with full confidence.
That's the art of being a simple man. An art which is in old-grandmother and still not lost on the road is narrow and long life.

For so are we. We live in our own world, we are born without vrun end and then we can isolate all that bad and make us forget that we live only in dreams hrănidu. Everything seems easy to see that you devour one, a little bit today, a little bit tomorrow and so on, and when you come out of this world all hitting, negative feelings, disappointments, things that make your eyes moist, not to start peormă can continue to give ground like a leaf lost in a wave of forgetfulness. We just try not to face the weight of the obstacles we had on the road, or forward or stop and try once again and again, knowing that we have no chance if we ignored the first.
Doar un om...

Dezamăgirea, frica, tristeţea, furia, ura, bucuria, timiditatea, sunt doar sentimente ce ţin de un biet muritor ce visează la imposibil, la lucruri ireale, că pot atinge cu degetele planetele de sus, că pot zbura sper infinit, că pot smulge firul ce leagă două persoane ca şi pe firul de iarbă.

Un contur de speranţe, cu ochii lucitori, plini de dorinţă, cu mâini şi picioare ce le folosesc doar în scopuri propi, cu un creier pe care jumătate din inteligenţă nu o folosesc.

Să duci povara altora, să dai vina pe alţi pentru greselile făcute de tine, să nu îţi asumi responsabilitatea pentru faptele deja făcute, să crezi în acel cuvânt " O să ai un viitor " care în zilele acestea se spune prea des şi deja devine făra sens.
Un om ce crede în onoare, fericire, libertate, prietenie şi încredere poate de multe ori s-au gândit ce înseamnă cu adevărat.

Atunci cănd îţi păstrezi şi ultimul gram de demnitate într-un scop nobil sau mai puţin nobil.

Un sentiment pe moment, ce este trecător ca şi frumuseţea. Fericirea este acel elixir ce toţi l-am avut odată pe buze, ne bucuram de el, îl savuram, dar niciodata nu întelegeam de ce el ne colorează o parte din inima noastră.

Când nu mai depinzi de alţii şi te laşi pe mâna soarte-i. Cănd nu mai ai nevoie de ceilalţi pentru aţi duce la bun-sfârşit lucrurile pe care ţi le-ai promis. Când nu mai eşti în lesa altuia ci eşti propiul tău stăpân până când cineva te v-a doborî şi îţi vei dori să nu ţi se fi permis orice.

Acel lucru de care noi ne folosim pentru a nu înnebuni în singurătate. Un prieten cu care vorbim şi de cele mai multe ori îi împărtăşim secretele, povestim despre lucrurile noi sau lucrurile pe care le avem în comun. Un prieten ce nu durează mult, ce te poate juca pe degete, ce este pe interes, pentru a obţine cea ce vrea sau cea ce nu are, ce iti va spune într-o zi " La revedere! " fară să îi fi păsat de sentimentele tale, amintirile avute împreună şi poate şi acele cuvinte... " Te iubesc! ".

Când te bazezi pe o persoană şi îi mărturiseşti orice şi oricând ştiind că el sau ea va avea gura pecetluită cu lacătul încrederi depline.
Asta-i arta de a fi un simplu om. O artă ce e din vechi-străbuni şi care încă nu s-a pierdut pe drumul îngust şi lung al vieţii.

Pentru că aşa suntem noi. Trăim în propia noastră lume, ne naştem fără vrun scop şi dupa aceea ne izolăm de tot ce poate să ne facă rău şi uităm că trăim doar hrănidu-ne din visuri. Totul pare uşor până vezi că te devorezi singur, câte un pic azi, câte un pic mâine şi tot aşa, iar când ieşi din acea lume totul te loveşte, sentimente negative, dezamăgiri, lucruri ce îţi fac ochii umezi, peormă începi să nu mai poţi continua, să cedezi ca o frunză pierdută-n într-un val al uitări. Noi doar încercăm să nu înfruntăm greutăţiile, obstacolele ce le aveam în drum, ori înaintăm ori ne oprim şi încercăm altădată, din nou şi din nou, neştiind că nu mai avem şanşe dacă am ignorat-o pe prima.